ca
o umbră de sare
am
ciocănit în uşa destinului
Prometeu
când
răzvrătit de iubire când numărat printre
vertebre
de vise
arteră
de flăcări ciopleşte din mine
timpul
uitării
îndrăgostit
vulturul
şi-a lăsat infinitul pe dinafară
şi
m-a rătăcit printre stele
cât
Dumnezeu a băut o ceaşcă de ceai
cu
mine
totul
s-a plătit
ficatul
demult s-a transformat în supernove
şi
plouă peste edenuri
plouă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu