CATEDRALA VISULUI

* Ars Poetica *

marginea ponosită a zilei fuge de mine
scarabeul înfăgureşte rotundul din lucruri

poemul îmi caută limbile visului

expansiunea matricei sub policromia măştilor
peste temple de zgură extrage a.d.n–ul memoriei dintre

vertebrele casabile ale timpului

să nu mă sperii merg pe inimă în vârful picioarelor

cu licorne pe umăr
Evă spovedind şarpele învăţ să cresc în poeme spirala raiului -
treimea stă să mă-ncolţească într-o vocală virgină

visul e gata să încuibească în prăselele cerului
o sămânţă mai pură
voi da dezlegare poemelor să cânte simfonii
pe claviatura lumilor

pe fruntea luminii

petalele visului brodează bucuria în mireasma iubirii
obrazul smereşte o pernă de vise
sclipiri de diamant

halou mă îmbracă şi poemul e gata să mă răscumpere
silabisind pe limba şarpelui o nouă înviere

VOX DEI