PORT VINA ÎNVIERII

 
adun cenușa din vitrina lumii intru trei ruguri construiesc o punte

mă respiră catatonică  iertare și-o iubire oarbă

somnul îmi cangrenează rana curată  de-a fi  suflu peste mormite îmi caut chipul ne-ncătușat de vreme

să Te pot primi sparg dinlăuntru pereții locuirii mele zi după zi
îmi spun  sunt în toate bulboanele ce mă leagă de porți de genuni și de astre  

să port pupila de sărbătoare nu trebuie să traversez oceanul arterele mele transformate în păsări 

vin de la izvoarele sacre
cu lumina lipită de zbor cad în brațele tale părinte împărtășire smerită din curcubeie

infinitul licitat de magie de efemer respiră viduri beatifice n-am nevoie de ochi să înșir perle

pe țesătura destinului

nu trebuie să fac nici un pas în direcţia Ta deschid privirea interioară  
scufund strălucirea de nepătruns a tainei de-a fi

botez o înviere în fiecare smerenie respir ating în mudră erupția de stele de sub frunte   
multiplicat doar Unul mă sărută taina înveșmântează în armonie

trezia mea târzie culeasă din minutarele sfărmate serenitatea îmi umple pocalul

încrucişez a îmbrăţişare mâinile 
totul arată că din mulţime tot chipul Tău reverberează veşnicia din mine

iertare că poate nu iubesc de-ajuns între două uitări programate inima țipă

odihnesc lumea în mine încă o respirație arde de sete

nu are vindecare beția de-a fi în lumină  

adun cenușa din vitrina lumii toate rugurile și-au ocultat clocotul din sânge

în pelerină de crepuscul frâng rugăciunea în mine pâine harică

mănânc  
şi cânt: suntem Unul în tot
sunt