în
vânturile nordului
uşa
se deschide
gândul
mut
fracţiunea
de secundă suspendată
trec
dincolo de praguri
cu
vifore în coastă
vestală
în templele minţii
am
ratat atâtea geneze în carne
file
albe
au
înghiţit deşertul din mine
vertebra
pe
care ziua se ridică
adună
mănunchi văzduhurile
şi
stâncile înroşite de iubiri prometeice
irisul
înţelepciunii
îşi
deschide bulbi de privire
în
mine
păianjen
măiastru
rădăcini
ocultate de lumină
absorb
dominatoare oxigenul din umbră
şi cuprind universul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu