* Danielei Carmen Rotaru *
nu mai am stângăcia începuturilor
pornesc în expediţii de cercetare
pe dimensiunea atemporală a trupului meu
deschid situri mai mult sau mai puţin legale
în fiecare încheietură ca o răscruce moale
nordul celulei pulsează iriși cosmici
înșelătoare memorii
au rătăcit în fagure ghemul de gânduri
meridianele îşi încalcă adesea hotarele
foamea prelugește ecouri din epiderme siderale
polii își schimbă identitățile neîncetat
făcându-ne șăgalnic cu ochiul marginea lumii
își vopsește în violet desuurile
înainte de a împărții în figuri geometrice
perna de vise lăuză
rânjetul orb al timpului se dezgoleşte impudic
în gura ştirbă a efemerului
tastez matrice să mă aflu
din arcul pleznit al trupului o săritură
coarda elastică a îndoielii
în sâmbur de lumină mi-adună răspântiile
troița închide în blândețea surâsului
sumețenia aripii expediții zdrobite de cer
rugurile stinse în sânge
eliberează vulturii din mine
un nou prometeu ridică munții de flăcări
în inima omului
și cântă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu