KUNDALINI

doarme în rădăcina lumii
şarpele magic
energie primordială încătuşată în lut
înţelepciuni în vertebra dintâi
brumăreşte limba lui despicată
vederea ce nevăzut palpează
sămânţă divină
falnic te ridică în ceruri când se trezeşte
(evoluţii uneori de estradă
în culise defrişând alteori înţelesuri)
şi-ţi despică un soare în frunte

să mai odihnesc respiraţia Domnului
o clipă
mă adaugă într-un târziu de-nserare bogată
a timpului
vidului beatific

înfloresc altoiuri
din grinduri şi paseri măiastre
forfoteşte de aripi
pântecul cald al mamei pământ
se trezeşte materia magică dinlăuntru-mi
şarpele cântă în mine

în buchet de potenţe penajul
infinituri întinde
descătuşat de gravitaţie zborul în mine se-nalţă
şarpele mai ridică nişte zenituri
peste oblonul privirii

aşezându-se-n creştet
mă botează
lumină

lumea din mine îşi schimbă
centrul de greutate