GENUNCHIUL SURPĂRII

trufia noastră păgână stăpâni ai planetei ne-a declarat  

sinucigaşi imberbi ai istoriei

povara ei grea de învăţătură înfiera în răscruce troiţă surpată

precum era şi identitatea noastră

iniţială

trufia însingurării a crescut doar golul în noi

aparenţă de har şi putere ne-a acoperit ochiul de zgură

de-am crezut că putem să ne rupem de tot şi de toate

cu picioarele-n humă şi fruntea în stele

încă să învârtim roata fiinţării

istoria pe care o ţesem în clipa noastră efemeră

se înfăşoară în cimitire orfane şi scheaună prin colţuri

a deşerturi barbare

suficienţa noastră de bufniţă oarbă a pus la poprire-n cătuşă

viitorul

trecutul l-am îngropat în subsolul istoriei

doar ziua de azi contează şi domnia noastră scârţâind

încheietură mucegăită de spaţiu

planeta aliniază legiuni cuminţi în burta timpului

fără crâcnire să ne-ncrusteze în insectarul

încă albastru

aflat în burta balenei care filtrează sporadic oceanul

şi fragilele noastre speranţe

doar pe Iov aşteptăm cu un fulger să-l smulgem din coapsă

să ne răscumpere arsura credinţei

umbra care ne ţine straşnic în colţi de-ntuneric

să risipescă iubirea...

unde e cartea în care l-am îngropat?