* din tranșeele vieții
îți scriu *
încep ziua (sau poate
eternitatea) cu tine femeie
și-o cană de ceai
să-mi scoată frigul din oase
gura mea de bărbat
troglodit prinde sălbatic efemerul de gleznă
însetează urlă
pretinde sau zdrelește genunchi de
rugăciune fierbinte
ceaiul de dimineață
degajă arome precum pielea ta extrasă lasciv dintre
cearșafuri de
voluptate
aburesc în cană
chemări
mâna mea rece
zadarnic te cheamă tremură așteptări speranțe
în afundul ochilor
orbi depărtări fibrilează
scrisoarea se-ntoarce-napoi
dimineața se detașează
cochetă își ia trup de femeie
ea se promite dar alunecă printre sinapsele
dorului
vicleană
candidă înțeleaptă precum timpul ce-nghite
secunda
deși în nervuri infinitul îți varsă
amintirile se retrag în firide pereţii se
depărtează
ispititoare când se apropie legănând veșnicia în
șolduri
femeia iubirea biserica dintre coaste care te
naște
se dăruie ție împărtășire celestă
te poartă pe drumul fințării perfecte acasă
golul exhibă esenţele
ceaiul alunecă fierbinte în tine drumul ei tainic taie
în carne
precum în granit
cunoașteri subtile îmbrăcate în zgură
ști sau e spaimă de
porți nu importă vei alege
să poți
e iarnă pe marginea
zimțată a sorții
mâini orfane
meridianele înnoadă izvoare
sub veșnicia ei plutitoare
macerează sămânța de
paradisuri în vinul simțirii cânde te botează
în sânu-i golgota își
derulează programul galactic al înălțării
în abis prăbușește
timpii lui morți
cel ce nu te primește
regină pe
tronul dintâi și cel de pe urmă
al vieții
mumificarea osândă
grozavă să-i fie celui smintit
ce i-ai fost prescură-n gură și păgân te-a scuipat
femeie
iubire nălucă pe care vrei să o prinzi dar n-ai
colțuri
să-i legi vremuirea în cușcă
niciodată mai departe de tine decât poți să
respiri
o dori și o guști în smerenii
altar în care-ți depui sufletu-n cruce ofrandă
celui ce ne conține
și-atât de frumos în
curbura unui șold de femeie
rotunji locuirea
noastră în humă
eu bărbatul deschid
dimineața magică a
vieții și ceaiul îl sorb cotropit de emoții
femeia ca un dezgheţ
în limbă
își topește blajin
toate cerurile-n mine
inspir expir
sunt
