nu
vreau în acceptare smerită să învârt jurubiță timpul
împrejurul
respirației mele hoinare
laxitatea
secundei am s-o port în tocul pantofului ce desparte
bulevardul
trăirii roșul mâniei vrea să cotropească imperiul zbaterii între stâlpi de abis
armonia
gătită în alb unde să măsoare spațiu
ce-i
cu tine te crezi regina
balului nici invitată n-ai fost
nu
exiști într-o lume cronofagă prea multă foame oarbă din demult și-a devorat
picioarele
acum
ronțăie obstinat din vertebre
imperfecțiunea
n-ar fi o problemă de nu s-ar lăsa
virusată
de întuneric deschidem prea des uși de fum și credem că-s porți de cetate
oraș
de fantome desenează țipăt pe dale de frică
sub
tălpi în loc de marmoră iluzie calpă
îndes
gânduri de sticlă la subsuoară
imberb
merg pe fir de genune fără prăjina balanței lăsată amanet
pentru
coșulețul cu fructe artificiale
discursul
despre lașitatea poleită ce are acces la butoane
este
arhitectura pe apă punctele cardinale ale ideii strâng pereții clipei armonică
pământul
se transformă în țărână acidă fără altoi de ceruri
nimic
nu poate fi luat în posesie totală
fără
să pună pe rafturi recolte halucinante taxă pentru aerul pe care-l respiră
orizontul
n-are
voie să se dilate-n orice privire
egalitatea
e doar în litrul de sânge donat periodic efemerul să mai slăbească o clipă
strânsura
din carotidă
și
dacă te-aștepți să primești la cină pâine harică
eroare
doar
cupa de cucută
întinde spre tine buză nesărutată ce mai aștepți
aluneci
benevol în moarte ca-n brațe de iubită
fără
să înțelegi cum de raza de soare nu risipește coșmarul deși pielea îți fierbe
și
golgota sapă în tine fără odihnă înfășurat în memorii
pânza
de păianjen a așteptării sfredelește clorhidrice labirinturi
răstignirea
pe nervurile clipei
înghite
infinitul din mine
și-odată
cu el înălțarea care m-a rătăcit
