sunt
iubita ta dar nu pot veni singură la întâlnire
îmi
scot cimitirele la plimbare
las
acasă doar soclurile limba vorbită de ele e scoasă demult din uz
iele
zălude tatuează orbite la încheietura viselor
când
te mut din abisul coapsei drepte în stânga răstignirii
nu
pot fi tabloul încartiruit în rama războaielor tale
am
în mine un ocean de geneze
să
împrimăvăreze pupila așteptătoare
rochia
flutură ușor printre morminte cordon ombilical
coase
în urma acului inimii căi lactee
fulgerele
pot să bată passo-double pe linia frontului
îți
plasezi marionetele idealurilor morbide soldățeii de plumb
umplu
tranșee forturi mestecă secunda canibală în care te-nchizi
cum
de nu vezi tremurul cărnii zdrobite
și
mergi pe cheaguri de sânge ochiul se zbate de gratii
clădește
foișoare din care destinul te privește
și
râde sardonic
sunt
iubita ta
aş
fi putut fi steaua-de-mare mai știi îţi aşeza cândva meridianele magiei
pe
ghizdurile fântânii tu coborai ciutura în adânc
și
candoarea ta schimba filtrele zilei în
așa fel încât dumnezeu să râdă
să
râdă pe toate perimetrele gurii ce varsă iubire
sunt
iubita ta și-ai umplut cimitirele-n mine
e
inutil să decupezi pupila din piele
nu-i
un joc inocent căruia să-i schimbi polii după dorință
am
brațele pline de cratere
și
tu încă râzi orb și-ți muți soldățeii de plumb
răstorn
tabla de șah a luminii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu