NU LICITA RĂSTIGNIRILE

drumurile toate eliberează în efemer
fanta de soare dintre silabe
răspunzătoare de pirueta albastră iată
aripa ulcerată de vise deschide portaluri
nu întreb vârtejul dacă mă soarbe
tatuez printre surâsuri stea tetraedrică
rostogolesc val de lumină printre stigmate
cămaşa e udă de ruguri
din glezne se preling tăcute golgote ridică
colburi din linia vieţii scutur din piele
păduri braţele crucii trasează meridiane respirării
nu pot forţa nici naşterea lumii nici a mea
fără să înspumez în artere toate răstignirile
umbrele strecoară în firidele gândului
bureţi îmbibaţi de oţetul treziei
curat şi fără negociere îmi asum
– tăvălug al memoriei –
şi facerea şi moartea până la capăt
aş fi putut muta spirala mai la dreapta raiului
dar nu fără grabă
încheietura cuvintelor adună pios tăcerile
pasul smulge zenituri dintre piroane
înălţarea
strânge dimensiunile dincolo de punct

valva timpului meu pulsează
sub suliţă nemurire
smochinul rodeşte somptuos în pupilă
zorii noii geneze

picură