ANALFABETĂ

 

la cazinoul acesta pare c-am intrat ilegal

nu-mi mai aduc aminte

mersul anacronic pe sentimente dulcege

cu bisturie cobor  

pe genunchi de smerenii bizare

povârnişuri de fapte mişcă limba pendulului

doar spre incendii

abisul e mic dejunul care deschide

burta zilei bolnavă de gesturi grandilocvente

sunând a clopotniţă spartă

inima nu face chetă decât în azile

ea-i analfabetă

oricâte cifre aş aduce cu mine la ruleta destinului

ea nu ştie decât unu să filtreze

la ora deschiderii  

şi-aceeaşi cifră reverberează ca paşaport

când mă întorc acasă

cu-o lume tatuată pe umeri sub aripi

şi daruri luminate în ventricol