colb
de stele
pudrează
artera gândului meu
răscrucea
spre tine desface
plete
de vifor când te apropii rostogolind mărul
muşcătura
în jarul vocalei despleteşte fuioare durerea
ispită
şi dor
urma
sărutului fântâna care adună izvoarele
amprente
lasă în cartilaje de spaţiu
coroana
de spini scrie riduri de gheaţă în pelerina zilei
trofeul
de sacrificiu licitat de vertebre
te
cheamă şi teme
renegat
de fruntea muiată-n păcate
precum
frunzele putrede rugurile cad sleite de toamnă
temple
de foc despică sub palma ta cărări
am
adunat şi împărţit
genuni
paşi măşti
picior
răsucit în propria-i urmă
caută
axul identităţii comune
întorc
oglinda timpului circular să te privesc
scrijeleşte
respiraţia tăiş de piatră
să-mi
cuprindă văzduhul
marea
roşie a pielii tale va desface aripi
ca
să trec dincolo de zbor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu