ÎNVIERE UNICĂ REPETABILĂ RĂSTIGNIRE ÎN SINE

 

să experimentezi finitul  eşti pe cruce

furtuni într-un pahar cu apă atâtea griji  grea lespede  pe noi apasă

fulg de stele sub degetele adunate-n mudră

o pasăre măiastră cu rugurile aprinse-n zboruri desenează sub limba sorții

portative

un boţ de humă port a.d.n.- uri  de lumină în unghie de spațiu las urma mea de flăcări

necuprinsul se  caută ne-ncetat în mine știu bine nemurirea s-a comprimat în clipă

precum în scoică tot oceanul cântă

vastitatea fiinţei împarte respirația în două

obsesii roşii îmi lichefiază fruntea

tu eşti pe cruce   

sub vini şi neputinţe grele pironul îmi sfârtecă-ntruparea

ghilotină

de spaimă şi durere verdictul fiecărei clipe

de nu am ancoră în Tine pădurea copacilor cancerigeni

îmi soarbe oxygen  din vene

gura mea avidă întoarce-n veșnicie cer nou răscopt în epiderme

muzeu deschis în curcubeie

învierea

crucificat de ură lumea pare să Te uite și să moară

cuvintele-s nebune de-n ruguri nu-și aruncă ochiul pendulul și-a terminat rezerva de minute

nu am decât o viaţă la bătaie să aflu înălțarea periferia fierbe-n înțelesuri oarbe  

de pe cruce omenirea încă soarbe oțet de îndoială

golgota-i  aparţine nu și asumarea răstignirea nu-i apă de  gură pe roata olarului noaptea se-ntinde

din piroane învierea curge ca ploaie acidă

peste cei ce-au îngropat cerul în carne

gura știrbă a infinitului a împietrit într-un rictus

așteaptă