în
ochi de genune
moartea
ca
pe-o comoară ne-o ducem în spate
povară
de viaţă
rădăcină
nouă nu silabiseşte cuvântul
cangrenat
de minciună
cârtiţe
oarbe rătăcim în propriul destin
ca
o toacă spartă
cântăm
jumătăţi de ultime clipe
în
clepsidră rebutată
dintr-o
supernovă expatriată
inima
chircită
în fulger după furtună
trimite
o vocală subţire ca un cântec de leagăn
în
galaxie
cămaşa
lui Nessus
ţine
măsura identităţii şi mântuirea în ea
răstignirea
în noi
smerită
aşteaptă să urcăm pe flăcări
crucea
de adevăr învolbură sângele şi ţipă
cheamă
nouă înviere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu