POVESTEA POVEȘTILOR CARE NE SCRIE

   
de când m-ai născut părinte
tălpile mele au murdărit nisip înainte
de-a răsturna clepsidre în vene
a spart
încheietura gândurilor
inorog sălbăticit în hățișuri de poveste
nu mai găsește cărarea spre
inima tainei
zadarnic metafora ochiului caută oglinda
mestecă violete trăiri
acceptă

în mine
zborul îngenunchează înaltul
vibrează alb
vertebrele nopții
argintează cartilaje reverența istoriei
furnicar de euri
sângerează magia pe la colțuri
arteziene
răstignirile mă părăsesc
pământul luminii îngrașă cuminte

doar înălțarea promisă
aștept să locuiesc
acum