DECUPAJE CELESTE

lasă-mi dimineața molatec

să te frângă din țărmuri

de ce vrei

îmbrățișarea să rupă-n fâșii

năframele nopții

din piele

să mă citească în bobul de rouă

ostil fragmentarea

în raza de soare

de ce să nu merg

pe vertebra dorinței de-a fi

una cu cerul

când strâng pios toate zilele

în care cuminte

din căușul palmei te-am adunat

bob cu bob

minune în care-am crezut

te-am înrămat

icoană

în templele în care zilnic

aprind

voluptăți și smerenii deopotrivă

cu văzduhul chezaș

aripile pot să viseze violet

universuri siameze

sub sărutul tău

înainte de a irumpe

în ploaie de stele

ochii încinși ai efemerului

fac dragoste cu lumea

deșănțat

vestală

deschid bordel sacru în care obol

inestimabil

respirația în iubire

ne e trup de

lumină