ai tapetat
pereţii casei mele cu așteptări
labirinturile
au trebuit să îmblânzească respirația spaimei
la fiecare
răscruce minotaurul pândeşte
secondat de
un sfinx nemilos
întrebarea
își scoate tridentul din măruntaiele gândului
arachne se
instalează
ţese macat
de iubire din flori şi din spini deopotrivă
mâluri şi ceruri
licitează aprig
în foișor să
înalțe steag de înțelesuri care
fără călăuză
în jungla
virgină-a privirii
rătăcesc
în carusel
mi-aleargă spaţiul imaginea dintâi
dulapul de
taine deschid
îmbrac
rochia de vise veşnicia așează cuminte cutele timpului
peste
degradeul emotiv al efemerului
îmi pun
pantofii strâmți ai clipei
și deschid
ușa lumii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu