LANSARE DE CARTE

LANSARE DE CARTE

Crezul OPTIMISTULUI - 12 promisiuni puternice ca sa-ti folosesti fortele extraordinare din tine

Crezul OPTIMISTULUI - 12 promisiuni puternice ca sa-ti folosesti fortele extraordinare din tine

UN SEISM DE MAGNITUDINE TREISPREZECE

retină sub asediu

pentru a rescrie jurnalul fericirii
mi s-a spus scrijelitul pe epiderma zilei este prea roșu
și dezlănțuie prea multe războaie nu mai rămâne nici un petec de pace
unde se vor parafa tratatele a căror miză e duhul
când și iadul se vinde la doze mici pentru a-i ridica valoarea

în așteptare
pe scaunul electric al silabelor voi pune doamne soarele
crește în mine precum o pâine bine dospită
mă împarte profanului sacru
cu optimismul ghilotinei
peretele inimii mele e plin de trofee rănile strânse-n fișic din buzunare
sunt doar mărunțișul rămas după o licitație reușită
a timpului ornat cu ochi fără de pleoapă

numărând secundele veșniciei zidul vechi s-a prăbușit peste iuda

deschid ușa torn golgota-n pahare și închin cu umbra mea
infinitul scorojit își schimbă pielea reptiliană
pașii Tăi despică genune
iară

UROBOROS ȘI MAGIA CERCULUI

arsură de frig

lăsa marginea rănită a zilei când uitam oglinda în costumul de gală

mă trăgea epavă la mal oare cine privea cu ochi de chirurg plagiată rimă în atele

sufleorul mi-a furat partitura

o încarnam pe euridice să nu-și mai rătăcească umbra

orfeu cu tot cu labirintul îndoielilor e repudiat

păşesc în piaţa epidermei promoroaca atingerilor tale m-a ales dizident
alcovul de gânduri e ocultat
îmbrac portul mersului cotidian e așa de simplu să te balansezi
în pâcla zilei între da și nu
rotunjesc sidefiu chemarea întregitorului şlefuiesc scoica destinului
halucinat pe lângă mine treci al treilea cântat de cocoș

cu siguranță te-a prins pe afară
ochii tăi privesc un orizont care nu lasă nici o culoare în lume
ţese credinţa mea iluzie mioapă

în sămânța mărului mă-ngrop orfeu își spală umbrele în mine

una câte una soarele construiește cuiburi

păsării măiastre în ochii mei însetați

veșnicia clipocește alene

şarpe Uroboros m-am încolăcit să nasc
universul țipă

DINCOLO DE IRISUL TIMPULUI

   Explorări în lumină

Simonei  ---  Ciclul: Vom învăţa între tâmple Să odihnim Înălţarea - Şi-apoi vom râde!

Îţi trimit mesaj ca să ştii
în crisalinda acestei clipe fulgurante
sunt aici, lângă tine,
aceeaşi vocală ne respiră timpul întru desăvârşire
gura divină a Mamei pe-aceeaşi limbă ne curge
în fagurul lumii
dulceaţă să picurăm în viers gesturi şi sculpturi ale materiei
construcţia hărţii pe toţi ne pictează sub aceeaşi magie
fiinţa mea muritoare nu ştie nimic despre tine
şi-ar vrea să cuprindă în palmă
emoţia unei atingeri într-o aceeaşi flacără
ce mistuie misterul
potenţându-l mai tare!...

Ştiu totul despre tot fără a şti nimica,
şi n-aş vrea să respir fără de voie
polenul de pe flutur ce irizează desenul tău în lume
să ciobesc nici o fărâmă din curcubeul
ce decorează epiderma trăirii cu flori de cireş
şi îmbracă vocala în licăriri de spirit

Iartă zănatica fiinţă ce vine în cascade nestăpânite
şi-ţi tulbură câteodată
serenitatea clipei ce-şi caută izvorul,
nu o certa prea tare c-aleargă după tunet
sau odihneşte vulturi,
că poate fi oriunde nu aşteaptă nimeni
şi nici o mare nu-i adoarme-n palmă
nimic nu face cu gând umbros
sau socotit anume!...

Şi de te supără vreodată prea arzătoarei cutezanţă
de-a dezghioca şi dulcele
şi-amarul
din bobul de rouă sub aceeaşi latentă erupţie
ai milă!

Nu cunoaşte decât rugul pe care zilnic se urcă şi cântă!...