*Lui Adrian Păpăruz *
ceasul de dinainte
preatârziul erorii a sfâșiat copilul
încă desena șotronul iluziei bulevardul
jocului magic părea mai sigur ca o respirație
cât de repede termina
războaiele de tatuat stelele din inimă de trimis în misiuni intergalactice
epiderma așteptării
era suprasaturată de explozii dar râsul lui dezlipea ușor speranțele din talpă
doar de îngrășământ
norilor erau bune brățară de certitudini purta la încheietura dorințelor
vederea în
infraroșul iubirii scutura de înfrângeri tranșeele zilei
goneau pe bidivii de
flăcări aventuri nemaivăzute hipodroamele arterelor
își prelungeau
pulsațiile dincolo de vise ceruri violete zei nedumeriți aduceau ofrandă olimpuri prea
mici
să cuprindă punctul
sacru de intersecție a răstignirilor lui pe lumină
era o singură ieșire
dintre ruine cenușiului îi creștea prea multe capete
copilul era maestru la agățat zmeie de meteoriți
timpul aluneca ghiduș din îmbrățișările lui palmate
dezamăgiri obeze nu
puteau ține pasul cereau armistițiu
anilor ruginii el râdea
plânsul îl îndesa în
buzunare pentru mai târziu când ridurile îi vor coji mătasea atingerilor
trimitea imperii în
bejenie la izvoare avea totul fără să coasă ventuze în șenilele timpului
numai mama era de
negăsit Solomon asista impasibil
cum femeile nebune
smulgeau victorioase câte-o palmă plină de ceruri
sau câte o gleznă
forfotind de supernove
și le-ngropau între
sinapse trofee de vânătoare în muzeele cărnii
doar praful stelar rămânea
să scrie cuvântul ce nu este
pe elipsa punctului
zero
maternitatea cosmică
intră în renovare
copilul îmbracă
armura de ruguri și pătrunde în gaura de vierme
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu