PASĂREA MIT

invoc

dreptul la tăcere

convoaie oculte îmi parcurg

mesianic

toate umbrele anotimpurilor

încerc

o ultimă răscumpărare

târzie

a căderii

 

roabă

în burta cuvântului

cu tălpi curate

merg pe faţa mea întoarsă

expulzată de himere

 

am adunat

labirinturile însângerate

ale cuvintelor

înalţ rugul

înstrăinată lume apasă

umerii

joacă în hamuri

urc ispăşirea ca un sisif

în centru m-aşez

 

cu limbă de piatră

invoc dreptul la tăcere

apoi merg să nasc

alb

cuvântul

aprinde amnarul

Părinte