* Maiei – cuneiforme stelare *
acum
pot să-ți mărturisesc odihnesc vertebra unei stele hoinare
în
zadar îți aduni urmele buzelor de pe mine
n-am
să mă prăbușesc printre atrii am să mă țin de azur
nu
pot fi prinsă în plasa de fluturi a soarelui
mâinile-și
aruncă rădăcinile spre aștrii își caută polii între sefire
mă
las înfășurată de atingerea albastrului din tine ești aici
cochetezi
cu veșnicia mea numărându-mi coastele
nu-mi
aduna polenul din piele câteva mantre doar ecouri vibratile
din
alfabetul sacru desenează în pupile
pasărea
din mine îți poate dărui câteva zboruri
netezesc
țipătul când așternutul nopții
te
pierde printre coșmare
dar
n-am să întorc din subsoluri pagina fragilă
a
zilei
aripa
a-nghițit tot abisul din mine
paradisul
s-a întors în pleoapă smerit
bate
irisul
se poate deschide
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu