* Lui Ovidiu Berinde –
alfabet de vulturi *
orice
dar nu întreba
în
geană de trezie nu există granițe și cerberi care să sfâșie
grumazul
prea bine știe atingerea sabiei
aveam
trup doamne dar nu eram încă om cioburi din mine
sângerau
amarnic sub șaua destinului
prea
multe potențe înnodau cărări stranii
eram
să fiu multe cărei pupile să-i întorc fotograma în file
substanța
revelatoare prea puțină
colțurile
forfoteau care
cum
de ce să trag fire din lucruri
pe
cusătura zilei ros de-ndoială asud amestec în piele
timpii
lui ce va fi fost să fie totuna în fiertura prezentului
ca o
săgeată împlântam în mine zenituri
ieșeam
din orgiile zorilor beat de candori fără nume
nu
eram încă om
aveam
trup de care norii agățau descântece ploi nisipoase
acopereau
zidul berlinului timp de cădere spărgea albastru ratarea
în
vene turnul londrei sucomba sub scâncetul pruncului
doar
memorii strivite purta glezna șovăitoare
învățam
să îmbrac mâini să apuc secunda de umăr bufnița cânta
chiar
dacă nu-și adunase încă ochiul din lume
urechea
vărsa surzenii-n răscruce vedeam din când în când
lumina
un midas răspopit prefăcea granitul în pulberi
aveam
trup și-un iremediabil rău de libertate
chiar
dacă nu sunt încă zeu
nu-mi
scutur din artere vulturii părinte
și
duc sub limbă fulgerul ca pe-o anafură în timp ce mă nasc
ud
de infinit smerit în goliciune
clipă
de clipă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu