amurgul clipei în spate
golgotă care-şi asumă povara ocarei
doar o clipă am aţipit şi din gura mea
închisă
zilei i-au crescut gratii pe buză
pe-un maxilar zdrobit orizontul m-a
înlănţuit
umilit în ghiocul spaimei
lespedea temniţei străpung
pulverizez în fulger
vederile toate şi mă nasc pe-o săgeată
închegată din ruguri
ochi împănaţi cu flori de gheaţă
scriu în mine magie
infinit
iată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu