UROBOROS ȘI MAGIA CERCULUI

arsură de frig

lăsa marginea rănită a zilei când uitam oglinda în costumul de gală

mă trăgea epavă la mal oare cine privea cu ochi de chirurg plagiată rimă în atele

sufleorul mi-a furat partitura

o încarnam pe euridice să nu-și mai rătăcească umbra

orfeu cu tot cu labirintul îndoielilor e repudiat

păşesc în piaţa epidermei promoroaca atingerilor tale m-a ales dizident
alcovul de gânduri e ocultat
îmbrac portul mersului cotidian e așa de simplu să te balansezi
în pâcla zilei între da și nu
rotunjesc sidefiu chemarea întregitorului şlefuiesc scoica destinului
halucinat pe lângă mine treci al treilea cântat de cocoș

cu siguranță te-a prins pe afară
ochii tăi privesc un orizont care nu lasă nici o culoare în lume
ţese credinţa mea iluzie mioapă

în sămânța mărului mă-ngrop orfeu își spală umbrele în mine

una câte una soarele construiește cuiburi

păsării măiastre în ochii mei însetați

veșnicia clipocește alene

şarpe Uroboros m-am încolăcit să nasc
universul țipă