LAMĂ DE BISTURIU

coşmar de lună plină
mătrăgună în licoare diurnă
cazanul cu smoală
leapşa cu pedeapsa iluzorie
în timp fără sămânţă palpabilă
şuvoi de invective prelinse de-a valma
spaţiu înecat de poşirca umană

între geometrii muşcate din matrice
de larve fără identitate exactă
relieful omului
încearcă să ţină o dreaptă măsură

totul n-arată decât lama de bisturiu
pe care desfăşurăm acrobaţii de circ ambulant
vacanţa e pe sfârşite
mosorul aproape ne scapă din mână
pendularea năucă
între a fi proprietar pe sine
sau carne de tun pentru obsesii străine
nu mai are spaţiu să se dilate

timpul
e prea subţire
să mai putem ascunde în el
lipsa de geniu
şi de iubire

doar un fir de curcubeu
Icar încărunţit
pe lama de bisturiu a soarelui
ne mai ţine legaţi de ceruri

şi încă desfoaie miracol