* Lui Eunescu *
avea un hermes înfășurat pe gleznă
venea să-mi strivească singurătatea arată cu cer
să plâng în pumni umbrele încuiate de amintiri
cianozate
prea mult au clocotit supernovele
la încheietura gândului
ca să nu pun vămi de-ndoială în fiecare ochi
rătăcit în furtună
tăcerea albă trebuia să-și recupereze curcubeiele
din carnea mea bolnavă de tine
te purtam ca pe-un talisman al clipei mele albastre
până când ți-au crescut aripi
și zborul tău a primit pașaport către olimpuri
acum dezleg câte un hermes
din fiecare împărtășanie în respirația unului
decojesc lumi virgine din falanga luminii
și gust voluptăți aerate de patimi
sub cupola pulsului
abisul se înneacă în mine
muzica sferelor
tu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu