* Vasiliei Lazăr (da Coza)*
intră
pe frecvenţa nopţii
voluptăţi
în violete striaţii împresoară
ești
viu rătăcești mai viu ca niciodată ești
crude
atingeri străpung elipse caută
jilave
respirații supernove dau jos de pe umăr
istovesc
doruri între cearșafuri vise risipă
câte
arpegii tremură țărmuri lovindu-se de val
să te
adune picior se merge mână pipăie orb
riduri
pliuri de suflet scufund spațiul în tine
absorb
ceruri virgine pulsație grea schimbă polii
timpul
sfârâie ritmul se pierde
neuronii
inimii îmbrăţişări înghesuie fură
alunecă
între curburi și frângeri țâșnesc cabriolete cu fluturi
tainice
firide de ecouri răsună
sărut
răsuflare de zenituri cupolă răstoarnă în atrii
fără
centură de siguranţă în genuni de iubire se-aruncă
de
aripi tatuat încolţeşte trupul lumii
din
topirile noastre
să
privesc doar prin ochiul de lună
un
chirurg rezident s-a sinucis prin implozie
operația
a eșuat
inima
n-a putut fi desprinsă de-a ta și-atuncea
semințe
de lumină
ploi
genezice din noi încep să curgă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu