PIRONUL ZILEI ÎN COASTĂ PROFANĂ

nu mă închide părinte
carcasa unui destin prestabilit crapă alchimic
libertatea funiei desenul magic
în jurul ţăruşului cercuri lichide deşiră
mosor de moire
palma sorţii musteşte geneze
aceeaşi dislocare de energie
loveşte sau mângâie
chinga-i prea strânsă zăbala
înfige pumnale în gură flămândă
pân’ la prăsele
crucea îmi tropoteşte cu golgote-n spinare
fila zilei când o deschid
sacrul scrie pe limbă profană
taina dansului vieţii
precum o cămaşă de flăcări
pustiul mă strânge adună sub arsură îndoiala
miriapod de lumină
mişcă elipse locul dintre omoplaţi
vibrează aripi sângele fierbe-n zenituri
harta lumii din piele linia destinului şi respiraţia fiinţei
pulsează codul unic al răstignirii

cu vulturi în pupile
cuminte
m-aşez sub piroane şi eliberez
fulgerul