ține
sub deget de ascultare butonul apocalipsei
șotronul
puterii se joacă pe scheletele noastre flămânde
din
țara candorii în cască îmi șoptești apăsat
nu-i
vinovat
zadarnic
lacrimă înjunghiată rup orizontul în două ca respirație
tu
aprinzi candelă în altare străine și te minți că
trepăduși
cu pădurile-n spinare au dizlocat geana pământului din vocala arhetipală
litanie
cu orbitele goale îți umple derma de lepră
doar
ei poartă arsură de vină că mutanții au mușcat de coapsă luna
și-au
tatuat abis între coastele mele
ca o
ghilotină desparte magia de poveste inocența oarbă
întorci
filele cărții ruine sfărâmi între atrii înțelesuri oligofrene cangrenează
clipa
privesc
lung curcubeiele din buricele venelor
și
eliberez supernovele galaxia își iese din piele când arginții încuie muzica
sferelor
irișii
retrag răsărituri zemoase de pe țărmurile vampirilor
lumina
este toxică pentru inima ce ventilează doar întuneric în casa cea sacră
distanța
dintre valve se îngustează cu o geneză ratată
regele
înghesuie avar pietrele nimicului în coroană
pe
bordura nopții
compasiv
un licurici își scrie memoriile și surâde
în
locul vacant alunecă înalt butonul roșu
și-ncepe
să ticăie ca o inimă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu