părea
că valurile îmi udau ochii cu zboruri
împreună
cu răstignirile
eșuau
la țărmul inimii căutau puritatea facerii
amnarul
se izbește de-un paradis de cremene
jerbe
de răni țâșnesc dintre arterele mele
cerul
ce mă-nveleşte vindecător
ori de
câte ori mă izbesc de colţurile lumii
pulsaţia
trăirii își schimbă frecvenţele
jocul
îmi trimite picioarele să absoarbă misterele
toate
potecile virgine şi luminişurile
tot ce
mi-a legat respiraţia de seninătatea privirii în mine
sau
poate de lumea întreagă care mă dansează
fie
sub clipă împrumutată
sau
revelația unicității care își țipă
inspirul
din pielea umedă
sub
candori inefabile
toate
sunt doar ca să spun simplu clar:
iubesc
lumea ce sunt
chiar
dacă niciodată poate n-am s-o cunosc
până
la capăt....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu