SINGURĂ SFERĂ ÎN CUPTOARELE TIMPULUI

 *Lui IOAN GRIGORAȘ un „la mulți ani„ în brațele revelatei iubiri*

pe cioburi de frig sculptai pași de căutare

însetare bezmetică aprindea fântâni

pe limba despicată în babilonice graiuri

atât de ades ciutură te făceai

și doar flăcări scoteai în cumpeni de cer

însingurări ca o rană s-agăți

de pervazul ferestrei spre tine

sângele sfâșia arterele  fundul mării

nu se lăsa urcat la coardă 

în toate ardea piatră de sacrificiu

nevăzută  cămașă de nessus

veneai spre inimă galonat de femei pe umăr

atlas reformat de angoase pestriţe

precum cărţile vremurilor

te-apăsau dorinţele lor blonde îmbâcsite indecențe

sâni siliconaţi

descheiau febril tainele puterii tale

doar un sclav care orb ţesea şal străveziu

la gâtul efemerului 

în urechea deșănțată a fetei morgana

cercei sclipitori 

podoabe ieftine ți-au dăltuit pupile

iluzia de-a fi sub arsura atingerii

a rotogolit genuni

în glezna timpului săgetat de înfrângeri

până când….

subpământurile și-au adunat

rafinată voluptate din stele

mările și-au cristalizat serenitatea adâncurilor

într-o zeiță ondină vestală 

sau zână îmbrăcată în dans de sânziană zăludă

combustii de sfere sau râs de izvoare

ca o iederă ți-au îmbrățișat molatec

pașii lipiți de uimirile tale prăbușirea în adorare

doar urmarea firească

a zborului din săgeată celestă în rana unei aduceri aminte

câtă memorie scrie pe limba doiului

unica silabă a sferei

când se deșiră minunea și spune

sunt întreg adevărat

și doar una cu unul galopează năvalnic

prin artere de lumină lichidă

revelată iubire aprinde lumea