- lui Ion Lazăr da Coza - liber-cugetător asumat-
nu mă căuta după zodie
genunchiul s-a înnecat într-o
astenie de primăvară
îngerii adună câteva zâmbete
şugubeţe
pe care le explodează ca
mărţişoare
în pieptul lui Marte
printre dinţii încruziţi de
clorofilă
ţâşnesc bondarii kamikaze
în misiuni de ocupare a
teritoriilor virgine
rezemat de-o ciutură plină de
interogaţii
la fântână
aştepta dumnezeu
sau iluzia unui liber
cugetător
în serile târziului din noi
el îmi vorbea despre culoarea
unui sunet
care dansează în respiraţia
noastră
eu îi arătam nordul cuvintelor
refugiate politic
în timp ce fumam pipa păcii cu
el
puneam în batistă
visele mele dantelate cu inorogi
pe la colţuri
ştergeam lacrima mumei din
stele
şi deveneam privire
rotocoale tăcerea ridica între
noi
aripa unui timp perfect
fără identitate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu