am
deschis geana pământului și m-au înconjurat
cuvintele
din cuptorul lor magic
au
ieșit întâi amintirile
schelete
bine șmirgheluite de învățăminte
și
regrete sticlesc doar dinți albi de înțelepciune
din
vitrina infinitului
erupții
de lavă speranțe îmbujorate de curcubeie
pun
stăpânire pe pașii mei nedospiți încă
în
aluatul timpului tastează povară grea de potențe
punctele
cardinale din falanga infinitului sângerează
prea
multe uși nu vezi cum scârțâie în balame timpul când nu adun
bine
pe care să cobor ceruri și ruguri în pecete
căreia
să-i înalț genunea făcându-i cu mâna
într-un
târziu
scuturând
jărăgai de-așteptări
iese
în veșmânt curat pași desfac trasee senine
sub
talpa ei certitudinea
în
urma ei cuptoarele se prăbușesc
nu-și
mai au rostul pierdut între spițele perfecțiunii
geana
pământului lasă stor de ceruri
peste
odihna ei să cadă
și să
se-nchine în mine dincolo de cuvinte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu