DIN RUGUL DE SPINI ȘARPE ÎN PĂTRATUL RAIULUI

nu voi mai pipăi timid

așternutul insomniilor mele am rătăcit sub răni cicatrizate stângăcia florii de cireș

dimensiunea trupului arde atemporal vise precum sămânța își udă setea de ogor liniștea ridică troiță

copacul așteptării înmugurește înțelept când Cronos răsuflă transparent o clipă

foneme sidefate evadează din pupă 
cu marsupiul plin de curcubeie pornesc în expediţii de cercetare pe arterele timpului împrumutat
deschid situri mai mult sau mai puţin legale în fiecare încheietură a îndoielii curbura sânului

gravitează în jurul singurătății

smochinul întinde ramuri ca un țipăt pot să ating amintirea cancerigenă a pârgului

biciul desparte carnea credințelor amorfe nu mai ornăm cu ispite nici o atingere oarbă

genunchiul ridică foc negru din piatră

nici o taină nu mai sclipește rotund totul e feliat cântărit ambalat în hârtie cerată

supermarketurile doar ștanțează data de valabilitate cât mai mare

când deschizi cu degete neîndemânatice cutia de ceai a dimineților lascive

floarea de tei mai trimite arome de sărutări cianotice

olimpieni de mucava au pretins retrocedări fictive tu ai împănat dorințele cu arginți ai excizat

al treilea cântat de cocoș trezia a rămas agățată de-un soclu de marmură

degeaba întorc pietrele zilei

nici o amprentă nu ridică temple din rugăciunile tale picioarele doar dune lasă la marginea iluziei

țărmuri eșuate 

să nu pierzi o promoție la plasme aleile toamnelor tale sterile

și-au licitat demult bordurile poveștilor romantice 

la bursa neagră blestemul nerodirii e moneda curentă

îmbrățișarea ca o răscruce moale

împătimare amorțită în nonculoare mărul putred din coșulețul  destinului

nu mai îmbie pe nimeni

nici o speranță oțetită nu mai tranșează artistic albie roză

în cuvinte anemice iată

paradisul de butaforie împăturit frumos pe raftul cel mai de sus al promisiunilor calpe

nu mai convinge nici o vibrație să sfârâie

ET-uri invadează gazonul inimii schimbă coduri

înșelătoare memorii sunt expulzate nemurirea în poante face reverență după reverență înspre genune

trimit bezele în tribună de efemer scena turnantă a dimensiunii răstoarnă cascade-n izvor

nordul celulei mele de criză pulsează iriși cosmici în buricele fosforescente

zăgazurile vremii resetează galaxii mumificate opresc roata magiei

fulgerul cade sau bing-bangul răsună 
sar și