se usucă
respiraţia
lumii periculos
să torn pe
linia vieţii
doar mirul am
dosul palmei
podeşte irişi
deasupra
muntelui Venus
şi trece
pădurea de
doruri
cuminte
aşteptare
tastează în piele
rădăcinile
să o străpungă
o implozie
pliază axul
tăcerii
pleoapa luminii
recuperează timpul
şi cade
ecoul forează
în sâmbur
reverberări
de unu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu