MAIEUTICĂ ASTRALĂ

 

dureroase absențe cojesc icoane și ceruri

din visul rănit

planeta geme înfundat din abis

ura se-agăţa nemilos
de diafragma lumii cu gheare de uliu

deşertul
urcă pe trunchi pân’ la șolduri

pân’ la buze
prizonier în finit
blestemul joacă barbut pe vertebrele mele

refugiat din stele pivotez voluptăți

în carapacea zilei rebelă

fibrilează de foame năprasnică

epiderma

înghite nemestecate magiile clipei

ridic în sămânța din cartilaje

zboruri

templul se umple

pe elipsele vrerii pași viguroși lasă amprentă de soare

borte răsfiră galaxiile din buchetul miresei

nuntiri de zenituri sacralizează

gestul cel simplu

a fi infinit

într-o coajă de nucă