* Violetei Florentina Ion - strigăt mut de ziua înfloririlor*
nu-ţi întinde
pustiul spre mine dacă ai să mă vezi
lângă fântână
turnanta lumii
s-a defectat nu permite
risipirea
nătângă
smochinul poate
s-atingă nerodirea şi să-şi ducă povara
în toate
răscrucile
apele
sufletului nu se purifică decât pe ruguri
şi respiră prin
zboruri
când sub
ghilotina zilei surâzi şi pielea-ţi fosneşte de păsări
cu monedă calpă
nu se plăteşte
nici moartea nici învierea în clipă
pe urlet de lup
de stepă
dacă ai să mă
vezi aruncând seminţe
în ochiul
furtunii
să ştii că
mi-am băut paharul până la fund
şi-am mai cerut
unul
tu în care
jumătate a ta
te-ai înecat
şi-acum îţi
plânge albastru de sete?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu