nu-ţi fie teamă iubite
când te apropii de viaţă pe diagonala candorii
în fulgerări de carne friabile
se aprind destine
mâinile noastre îngropate în vinovăţii fără nume
eliberează lumina
pielea începe să fermenteze în vise
recuperează identitatea uitată printre umbre
pe braţe îngerii despletesc
vieţile rămase prizonire în acceleratul
timpului
ard tălpile lui dumnezeu goale
prin lava pupilei când trece
şi se face oglindă
inima noastră de stele
tatuaj din rugul
iubirii îşi întinde artera
cotropitoare învaţă dăruie aşteaptă
să deşirăm galaxiile din vertebră
în matricea îmbrăţişării răsfoim văzduhuri
zborul ţipă în noi
memorii albe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu