Arhivă blog

joi, 27 februarie 2014

CA UN ECOU LUMINA




 
mă şti oricum iată palmele râd
ai crede că doar straiele de rouă
mă separă de muşcătura carnivoră de cu zori
lumina se prelinge ca un şarpe de apă
înghite comete polenizează coastele galaxiilor
coboară de-a latul ochilor tăi
îmblânzeşte un vultur mai departe ridică storul genezelor
împarte bezele pământului
erezia albastrului din harta inimii ţipă
nu mă lepăda de pe tine nessus e-n aşteptare
să împlinească sorocul  
candidă transform un curcubeu în şal de vânturi albe
galopul pur sânge al stelelor provoacă
nu-i de mirare ocluzii intestinale timpului 
înnoadă-mă de începuturi
cu ochi virgin deşir apele pasul tău sângeră de văzduhuri
n-am să te locuiesc părinte să nu-ţi tulbur
însingurarea
am să mă număr ca şi cum n-aş fi
palma ta străluceşte
coboară blândeţe
mângâierea susură de sub frunzele spaţiului
adapă




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu