PRIZONIERĂ ÎN SOMN VIOLET

*Somnul de-a mă naște*

cu tălpile invers

timpul îmi cicatrizează nervurile

iese din mine precum o afrodită din confesionalul inimii  

somnul de-a mă naşte

într-o epidermă spălată de îngeri

crochiul din ochii tăi din care nu mai ies

obolul unui charon care îmi schimbă balanța înțelesurilor

polii mei se mută periodic

negrul din odihnă mă ispiteşte dincolo de prima uşă

somnul de-a mă naşte se depășește pe sine

îmbrăţişarea materiei întinde spre mine un uter cald

prizonieră în perna de vise

sunt viu şi-atâtea umbre îmi desfăşoară curcubeie

în sânge

strâng palma şi vreau să le reţin

dar ochii tăi adâncesc genune albă din care tot ce sunt

mă strânge în brațe de trezie

violetă ca noaptea care dansează cu mine  

somnul de-a mă naşte aminteşte de-o perfecţiune

fără identitate palpabilă

fără coborâre

dar şi fără magia ce ne-ntinde pe cruce

înălţarea să scrie prin sânge în noi cu lumină

mult mai bogată

somnul ce naşte infinit