între ferestre chemare forfotesc rădăcini
pielea mea izvor neînceput respiră sacadat
foşnitoare
întind ventuze arterele tale
aşteptare tastează supernove mângâierea bridează
înserarea vocalei vrea să absoarbă nuanţe de-abis
sfios măsori
molecula de apă umplută cu cer şi cu jar
arabescuri în coamă de fluturi
desenează buricele degetelor abandon haşurat
de-aripe
lasă în urmă stele
sângerări de zenituri în cruce înalţă troiţe pe
coaste de spaţii oculte
citeşte în curbura şoldului ursita alunecă
pupile
adulmecă licorne tremurată magie
scrijeleşte în palmă infinitul visele proprii
catifelări aştern doruri decorticate
sunt semne de pace sub freamăt de galaxii când îmi
atingi glezna
limba mea arsă priveşte dincolo de înfiorări
pudică
închide vocala peste împletiri
de clanţa pleoapei atârnă tăbliţă
„nu deranjaţi veşnicia ce se naşte aici”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu