Arhivă blog

joi, 27 februarie 2014

CATARACTA UNUI TIMP TRANSLUCID



 
o zi oarecare sunt măr
în grădina epidermei tale şopotitoare
adam şi eva îşi plâng dimensiunea celestă
atingeri pastelate fibrilează mister
emisferele mele creiază alianţe sub ziduri ce prăbuşesc zenituri
nu iscălesc dezertări şi compromisuri
dureros oamenii pot să înfigă pinteni în coastele zilei mele pasagere
peste ispite caii galopează cu burţile pline de trădări
jăratec devarsă mosorul ţipă când înfăşoară nanosecunde în călcâi de achile
cetatea surpă între noi altare ridică văzduhuri credinţe
abis botezat în stigmatele efemerului
pierdută alunec printre buricele spaţiului
atentă pielea ta mă soarbe

excaladează pe şarpe ca pe-o frânghie
muntele plângerii
pocăinţă unui timp miop
caută semnalul de alarmă să coboare din rădăcină

gara păcii aşteaptă cuminte
oaspeţi



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu