când
săruţi trupul femeii
bărbate
adună-ţi
coasta din epidermă
şi-azvârle-o
în cerul inimii
tronul
ca o sferă
a
zdrelit aşteptări fecunde în arcul clipei
acum
aşteaptă doar săritura ta
întreagă
să
rotunjească lumină
infinitul
începe
să-şi depene pe o singură limbă
tăcerea
forfotitoare
mareele
uter
celest
te
lasă îmbrăcat doar în smerenii
la
ţărmul femeii
să-nţelepţeşti
timpul
dacă
vrei să te afli
sânii
ei
pietre
de-altar
te-aşteaptă
să-ncepi ritualul jertfirii
cel
din tine
ce
socoteşte întruna veşniciile irosite
se-ncumetă
rugului să dea ofrandă
inima
pe o
poliţă albă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu