ZBORUL CU O SINGURĂ ARIPĂ

* Melaniei Briciu înnainte de-a fi apoi pasăre*

am rescris scenariul sângelui

durerea cade uscată carnea avariată spălă-n smerenii privirea

înainte de-a urca în clopotniță

limbă de clopot trimit s.o.s.-uri în game străine cum să mă știu

pulsația rebelă ruginește balamalele zorilor

pasul șovăie râsul se frânge

colina răstoarnă abis de întrebări în pleoapă 

alfabetul scorojește înțelesul din linia sorții

am să beau cupa de otravă a zilelor în care am dizolvat oameni

cei ce m-au iubit și mi-au invadat celulele se vor lipi de gingii și vor picura soma 

e destul pentru a lega colțurile clipei de veșnicie

în brațele mele fierb ceruri

ca să fiu în toate semințele coacere violetă cuptoarele ochilor mei

n-au nevoie de aprobări de la vremuri

anotimpurile îngerilor sau dispense

ajunge taina izvoarelor rădăcina focului karmic

să irupă

pentru ultima oară 

inventariez spaimele ca pe ziduri să am de ce mă izbi

țin arătătorul pe camera a cincea a inimii

opresc respirația

a intrat dumnezeu și se roagă

oare-s oarbă sau am trecut dincolo de geneză

nu mai văd gratiile

doar inima scrie