DACĂ ALBASTRUL TĂU E VIRUSAT

* Lui Aristip sau lui... Paul Rotaru *

nu-mi ascunde în mâneca spațiului canibal valsurile solare ielele mi-au dat dispensă de vrajă
am transformat în izvoare expirația rășinoasă a lutului
am închis în bulbi văzduhuri reformatate de păsări
cerul mă-nveleşte vindecător ori de câte ori mă izbesc de colţurile lumii
pulsaţia trăirii își schimbă frecvenţele jocul îmi trimite picioarele să absoarbă misterele
toate potecile virgine şi luminişurile
tot ce mi-a legat respiraţia de seninătatea privirii în mine amestecă aromele înghit universuri în combustii lichide
nu mă mai știu sau poate lumea întreagă care mă dansează se rătăcește între două apusuri rebele
fierb sub clipă împrumutată
revelația unicității își țipă inspirul din pielea umedă
sub candori inefabile îmi adun pleoapele-n palme sterilizez visele de mare
și eliberez vulturii

până la următoarea lună plină programez traiectoria stelelor în coapsa lumii
decupaje în violet scriu obstinat rescriu harta astrală
de care sunt responsabil

doar maestrul de ceremonii încă trudește să împletească
din frânghia destinului cheia sol deasupra genunii
valsul reîncepe…