* Puterea femeii - Ancăi Tănase *
m-am întors ca să-ți spun conturul inimii mele
nu se ia cu palmele goale de vise tăcerea
nu poate dormi în arbori sefira hărăzită de
întâiul gând
fără ca somnul timpului să-i vindece rănile
am ordonat în efigii suite de îngeri
să-ți parcurgă meridianele să-ți coasă iriși de
papilele gustative
cupa graalului să n-o mai confuzi cu paharul cu
lapte
cafeaua amară a prezentului am îndulcit-o
cu o ceremonie de nuntă între atrii
am rănit gura stelei cu un paradis crestat în
pomul cunoașterii
m-am întors smerită în mine
nara tremură privirea ta umflă corzile trupului
meu de femeie
când mă îndrept spre tine legănând spaţiul în
şolduri
aşteptare filigranată cu pârguri tatuează ispite
la intersecția tuturor pulsiunilor
ca să poţi acorda universul polarizează mâna de
înger
o cădere în lumină îmi conduce aripa
când deschid cale imperială pe aerodromul inimii
ţie nu-ţi va rămâne decât să îngenunchezi
și să laşi rugăciunea să curgă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu