*MELANIEI BRICIU –
TOIAG DE FULGER*
s-au înmulțit
prigonitorii de vise munții pleacă să-și numere gonacii
vânătoarea
destinului dublează miza așteaptă
fantoşe
viermuiesc printre ziduri opace pun lațuri privirii
nu deschide
fereastra
tristeţea
decupează viaţa din oameni
agora cetăţii
și-a rupt planetarele de angoase
pe sens
giratoriu pasul mumifică timpul
nu se poate
fura din tine la infinit loteria iluziilor trebuie denunțată
degeaba
rostogolești grohotișuri în jurul privirii mele
am tolba plină
de primăveri nenuntite soarele smulge din vintre
venele mele
incandescente și râde
pășim prin
iarba respirării din ce în ce mai aseptici
sleite braţele
negre nu mai ridică îmbrăţişarea
șarpe amnezic
las epiderma în urmă odată cu ultima notă a rugului
din tăciuni
edenul pâlpâie s.o.s-uri și sângerează
caut
intersecția inimii înmulțesc pâlcurile de arbori din carne
ai văzut
crucișător de umbre despic ghețurile din aripi
dăltuiesc
flăcări urechea prinde vibrația matricei când alunec
pe tăișul
cordului în cusătură de stele
și închid
pulsația veșniciei
efemerul își
cicatrizează rana
rotunjește
magie
virgin respiră
din valve dumnezeu
răsărit candid
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu