* când pupila citește
scindat pulsația vremii *
mi-am strâns urmele pașilor din
inima ta
nu vreau să mă prinzi în insectarul
memoriei tale
ce e sus astru de flăcări jos e
poemul monogramă la gulerul vieții
cu limba dragonului tatuez intersecția
îngenuncherii
sub copite de fulgere măsor perimetrul cordului
tu vrei doar să-ntorci zarul în unghiul potrivit
mal nisipos licitat de ispită răstoarnă adevăr cu
vertebrele rupte
litera în care se află marea roșie seacă dacă-i
luăm umbra
brațele au obosit să arunce toiagul pentru tine
tabloului tău perfect în absență n-am să-i fiu
rama
sub strai imperial înfăşor toate galaxiile rămase
nevirusate
ascund pelerinajele la ruine
pânza compromisă de atingeri bolnave
reface tăietura gleznelor invers
în subsolul unei veșnicii ratate sparge mugurul
deșertului
nu-i număra clepsidrei oglinzile bobului de nisip
doar unul înfășoară magie de înțelesuri în perlă și
dă dimensiune
oceanelor din tine
dărâm soclul pe care-ți clădești conștiincios
neputințele
un ultim dar
las ghilotina să cadă pe alb chiar dacă roșu
fierbe în buza timpului
și descind pe țipăt victorios
iată-ți pruncul mamă
de-acum întunericul poate s-adoarmă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu