aş putea trăi
fără să-mi spintece răscrucea
călcâi putred de speranţe
nu vreau să mă despart în silabe
ori de câte ori
mă licitează cârtiţă oarbă
zadarnic
mâna ta n-o să m-atârne în turlă
deasupra casei de ceţuri
ornament de hârtie creponată
n-ai să faci din visele mele
sindrofia vieţilor ratate poate sparge
cristalul profeţiilor mucede
bea singur cafeaua dimineţii toxice
pe hartă haşurată
aerul
se respiră prin vertebră de taină
visul în care sunt prizonieră
arcuieşte poduri pe nemăsurabilă
dimensiune
epiderma sub care tremură de iubire
lumi subtile
se umple de aştrii
joc de lumină
paşi violeţi de tandreţe dansează
creiază
unul câte unul fluturii de noapte
îmi părăsesc pielea
iau întunericul cu ei
au oră de zbor cu îngerii
înainte de-a deveni
stele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu